Poveste terapeutica.Casa sufletului

Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii . Era inca in putere de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa . Cu toate acestea batranul era hotarat sa se retraga , pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie . Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea . Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput , patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura casa . Batranul accepta , insa nu mai punea suflet in ceea ce facea . Chema ajutoare nepricepute si folosea scanduri nepotrivite . Si lui ii era rusine de cum arata ultima lucrare . Cand in cele din urma o ispravi , patronul veni sa o vada . Ii darui tamplarului cheia de la intrare , zicandu-i :
- Aceasta este casa ta , darul meu pentru tine ! Tamplarul ramase uimit . Ce mare rusine ! Daca ar fi stiut ca isi construieste propria casa , atunci ar fi facut-o cu totul altfel .

MORALA : Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punand in ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi , cu uimire , realizam ca trebuie sa traim in casa care tocmai ne-am construit-o . Daca am putea-o reface , am face-o mult diferita . Insa nu ne putem intoarce inapoi . Ia aminte ! Tu esti tamplarul . In fiecare zi bati un cui , asezi o scandura sau ridici un perete . Viata e intocmai cum ti-o cladesti . Alegerea pe care o faci azi zideste casa in care vei locui maine . 



Sursa:www.povesticutalc.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu